Tot chinuiești amnarul clipei boante

scântei să faci în gând și s-aprinzi focul

vreunui sentiment (bată-l norocul!)

menit s-agite vise vagaboande.

Că visători găsești în mai tot locul,

precum și scrieri întărite-n poante,

fin revărsate-n puncte culminante

sau, de o fi, chiar date cu ghiocul.

De-aceea, lasă aerul măiastru

și izolarea-n cărți, paleativul

care-ntocmește fericirii tivul,

că doar nu ești vreo pulbere de-albastru,

scăpată, din greșeală, dintr-un astru.

Vezi că s-a terminat aperitivul!