Părând c-așteaptă-n pace pierdutele fregate,
Răsar în largul undei ca niște pumni stâncoși,
Să le îmbrace-n piatră catargele trădate,
De flamurile sure, plutinzilor coloși.

Acolo stau de veacuri, din timpuri cunoscute
Curenților cu suflu de vechi navigatori,
Zdrobiți sub cerul aspru al palmelor crescute
În taina-aceea sumbră a recilor strâmtori.