tot acolo ne vom întoarce
în viața în care nimeni
n-are timp s-asculte
creșterea ierbii

în mijlocul infinitelor
rătăciri

în mijlocul umbrelor
căutându-și pierdutele chipuri
prin buzunare

da, da,
tot acolo ne vom întoarce
fără să ne aducem aminte
de silabele fericirii
vom juca spânzurătoarea
cu ochii fixați
doar pe ștreang

vom colecționa doar nimicuri
și selfie-uri moarte
ca fluturii din insectar

vom fi niște haine
agățate de cuiele răstignirii

iar visele noastre
o inutilă răsuflare
prin mască