agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ jurnal de ziua mondială a scriitorilor ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-02-06 | |
Unde ești? Cine ești tu...
Din basmele lumii auzite pe stradă, dacă e multă lume în stradă... Numai introspecție, care e de fapt măsura imperfecțiunii acestei mari alergări Clopoței de argint să nu îmi sune lângă picioare, Nu mai sunați... În mine sălășluiește acea persoană, acea zână Și îmi vine să fug, să îmi las la o parte rochiile de borangic și mărgelele Ci în haine sărace (multe) Dar tu nu ești borangic ce ești unde ești când Persoanele îmi fură de-a binelea papucul Îl las E unul mic, e tot fin și numai din borangic Ce e borangicul, un fel de mătase aurită Negăsită în boabele de praf întinse, în ani moi sau mai tari Iar femeile din ziua de astăzi poartă un fel de mătase, numită ștamp Ștramp... Trebuie să fug de aici, să îmi iau rochiile și papuceii de borangicul auriu Să îmi găsesc locurile acelea fără paie Cu iarbă, care să îmi atingă amândouă picioarele Sunt doar o zână, un fel de crăiasă cu lacrimă de perle, sub ochi S-au revărsat din Scorțișorul care o cunoaște, pe ea ”Cine e Vatra?” Unde se merge, unde se adună cele ca mine Unde ne sunt pădurile și celelalte zâne Pădurea... Numai tăcere, potolită, în locuri Pentru că tu însăți ești doar o foarte mare alergare Câteodată poate cred că suntem un fel de trupuri care se resping Tu alergi într-o parte, iar eu în partea opusă... În noi e luna lui Mai, iar florile au fost atunci pentru tine Desculțele sunt urâțele cred iar tu ești foarte pretențios, alerg mai departe E un fel de melc între noi, tu ești melc, eu nu sunt... Numai că nu mă vezi, cum alerg... Eu alerg, de la tine, cu pași de borangic, de un melc, mă fac melc M-ar ascunde lumea, de tine, și nu m-aș mai răni, în propriile mele picioare Ce e borangicul, un fel de mătase aiurită Femeile niciodată nu vorbesc foarte multe, ci plâng... Copiii probabil toți sunt așa, Nu vorbesc foarte mult, dar plâng Lalaika Unde ești să îmi dai cornetul cu lacrimi înapoi, e doar o învelire, în ștrampi Prea mult am suspinat și am plâns, supărăcioasă, în cartea cu basme, de astăzi Niciodată, să nu crezi într-o femeie care aleargă cu poalele în mână Drumul, până la ea, este foarte greu Este prea târziu, este prea multă foame în această alergare Ce mănâncă ea cu ce se hrănește, cu ce e gătită, însă cu ce se hrănește E un fel de pește pârlit la foc mic, dar altcineva îl gătește, nu el, Focul îi arde în inimă Și în minte Vatra e chiar drăguță, în fața casei este un bărbat care întoarce peștele pe o parte Pentru ea El întoarce peștele pe o parte sau pe alta E o stană de piatră, în urmă, Privirea, cu propria-i fugă care nu se mai întoarce din durere, înapoi! Iar femeia aceasta a părăsit, deja, parcă toate orașele... Peștele este întors pe o parte sau alta, mi se pare că lumea este brunetă cu ochi Mari Nevăzuți... Cine ești dumneata... Cine ești dumneata... Și atât de mult borangic, în mijlocul străzii... A rămas în urmă Și cred trec cârduri de păsări deasupra... Și gâște, în stradă... (Dacă am ști cum se derulează acest film, unde e femeia frumoasă, pădurea...) Fântâna ascunsă care vorbește, din drum.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate