la menstruația ideilor
pătez cu sânge de vin
hârtia de scris

omul lor eram eu
cu o inteligență infradotată,
aproape artificială
și superficială

iubeam o păpușă de paie,
focul dragostei ei nu ținea mult,
doar cât să-mi aprind de la el țigara

apoi votca mi se urca în sânge
ca într-un cer fără dumnezeu,
ficatul îmi aplica o ciroză
iar inima un infarct

și se făcea că ședeam rece pe masă
ca o bere
măsluită cu așezământul morții

în rest mi se tăiau aceleași capete de mort