Uneori stăm la taclale până târziu,
când îi rog să mă ierte,
pentru că mâine, eu unul trebuie să mă trezesc
din somn.
Ei, însă, sunt foarte înțelegători,
de fapt, sunt singurii care mă înțeleg în întregime,
pentru că ei înțeleg totul,
mai ales după ce i-am lăsat
să plece din mine și să ducă cu ei
tot ce cred de cuviință.
În urma acestui partaj amiabil,
am rămas în relații foarte bune
cu morții mei.


(din volumul ”Și totuși, rodim”, 2007)