absența ta începuse să doară
trăiam ca și cum aș fi fost lovit de o cometă
în nopți fără lună
mă însoțeam cu romain rolland
daimonul trecea prin două realități
voiam să le vorbesc despre tine
mi-era foarte clar
nimeni nu te cunoștea
repetând pronumele nehotărât în latină
orașul bruxelles alerga în galop
am cerut mai multe rapoarte ale poliției
,,nu se întâmplă nimic
absolut nimic’’
navigând
spre insula fericiților
între aparență și esență
vă urmăm
impersonal
printre banchize și cețuri
cu solicitudine
la waterloo nu a trădat nimeni
s-a schimbat lumea numai
privesc scrisorile de dragoste
reîntoarse de la harvard cerate cu negru
ca și cum ar veni din comunism
oamenii spun că o duceau aproape idilic
din cincinal în cincinal
viața nu era pe datorie
nu se aștepta la plătit ratele
aratul de paști cu credincioșie
sicriele din lemn de salcâm
pe care era scris regrete eterne
între ardere și curgere
angela merkel spăla rufele
din poema chiuvetei
pantha rei
eram un caz fericit
din primul pătrar al nebulosului veac XXI
mă gândeam numai la tine
scriitorii care mai rămăseseră erau fără lumină
plecat în căutarea unei alte lumi
scriam mai mult pe întuneric
romain rolland spunea
așa se întâmplă în orice utopie
să continui să cred
ești fierul crud din mâna mea
lasă-te să curgi leneșă
din emisferă în emisferă
ca-n comunism sculptând clipa
cu o iluzie
cu o prezență