De unde mulțumirea aceasta de doar a fi în viață
În contextul curent un câine de competiție
De frumusețe are mai multă valoare decât a mea stăruință,
Vrei să mă mulțumesc cu doar a fi o legumă fără ambiție?

Te-ai spălat pe mâini, căci mai dureros decât ura
Nu poate fi decât a fi necunoscător.
Nicio emoție nu e afectată de a vinovatului îmbietură
Într-un suflet gol și nepăsător.

Dar tu vrei să decizi pentru mine
Ce crezi tu că e mai bine pentru tine.
Eu zic că orizontul ți-e limitat
De cât crezi tu că ești atacat.

Te agăți de o falsă putere
Căci vorbești vocabularul sufletelor spălate
De bici educate de a nu avea voce
De a se feri de durere
De a concepe doar frustrare și simplitate.
Mesajul îți devine: "Tot înainte spre progres"
dar e către o majoritate de minți limitate.
"Avem cel mai înalt standard, legiferat și științific validat".
Ochii deschiși văd că e raportat doar la o nulitate.

Aceasta e mulțumirea din viața mea să îmi supun puterea ție ca autoritate.
Acum sunt doar un sclav, slab, suferind și fără putere, fericit dar în mizerie,
Lipsit de glas, între pereți ce nici tăcere nu vor să îmi ofere.
Aștept în camera de nebuni, tortura ecoului ilogic
Ce mă hărțuiește indiferent de orice minte aș încerca să deschid,
Deoarece este repetat și amplificat cu tentă emoțională și interumană,
Ca un flagel mișel ce peste tot se strecoară, pe care nimeni nu vrea
Să îl recunoască, dar ca orice minte slabă îl lasă să o definească.

Dă-te la o parte ca să nu te dau eu, în această cultură fără de sine-respect,
Violența este zeu.