Un drum de reavăn de zambile-adie
Spre a-l păși la sfat cu ghiocelul
Dintâi purtând de primăvară țelul
Cojoc a lepăda în rapsodie.

În flori de gheață înfigând măcelul
Renaște firea, iarna e târzie,
De prin grădini tot crește poezie,
Și-a pune-n nuntă și-o lalea inelul.

Tot teatrul ăsta colosal contemplu
Și în priviri de-omături mă dezbrac
De gând spre zbor iau îngerul exemplu.

E timp de dumnezeu ci nu de drac
Fiorul intră-n al naturii templu
Și gerul e cu duhul lui sărac.