Eu o stau aici o veșnicie
Rimelîndu-mi genele
Doar în scop artistic,
(omagiu pictorului ratat ce aș fi putut să fiu),
Numărînd cu groază aceleași riduri,
(doamne, ce bine că-s aceleași!)
Și o să încerc să-mi reglez (zadarnic de altfel)
temperatura corporală haotică cum o primăvară în călduri,
Și-apoi o să aștept la geamul de unde-ți trimiteam poze cu munți,
Să vii, de o serenada, măcar,
Să mă compromiți în fața vecinilor
Ca și cînd aș fi cea mai curtată femeie din lume,
Deși amîndoi știm că nici măcar nu am încercat asta,
(tu să mă cucerești, eu să te doresc).
Dar noi funcționăm normal doar în ochii stricați ai lumii,
Așa că ce mai contează o minciună?
Eu o sa stau aici o veșnicie ,
Așteptînd nicieunumaiștiuce,
O să fiu o Giocondă prea puțin enigmatică,
Super previzibilă, aproape umană cînd îmi las percepute lacrimile,
Cu efectele necunoscutului duse pe apa sîmbetei...
Da, eu o să stau aici o veșnicie
Scriind romane siropoase de dragoste,
Cîteodată una sau două poezii aproape frumoase
Și o să mă petrec spre noaptea
ÃŽn care dispar, repetat,
Cumva a moarte.