E dulce-A fi și A nu fi e acru...
E legea omenească-a fericirii...
Trudiți de vinuri, stau alături mirii
În nunta ce se-nalță-n simulacru.

Ferestrei încă-n frig un trandafir i-i
Iar eu îl venerez cu gândul sacru
Dar e pornit în geruri un masacru
Și verdele e-n șoaptele zidirii.

Inexistenței căutând răspunsul
Mă-mbăt de viață, zahăr are-n fum
Din piept arzând, veciei neajunsul.

Aici și adulându-mă acum,
Când Dumnezeu se joacă de-a ascunsul,
De om pășesc pe-amăgitorul drum.