mi-a fugit inima din piept
ca un tăun speriat de lumina
soarelui prefăcută umbră.

mi-am aplecat fruntea și
am privit în piept ca în cer.

totul era aici gol și efemer.

mult mai obosit decât ea
mi-am așezat peste genunchi
brațele și mi-au împietrit.

pe unul din ele un înger
cânta sulfurat osanale uitate.

privirea mea căuta în spate,
acolo unde tăuni în halate
tratau boli de rădăcini.