Am adunat gunoi de peste tot
și l-am făcut borhot,
să fermenteze,
să pot, apoi, ca să-mi hrănesc
din el acest suflet olog,
ca pe-un copac,
mâncat de carii,
și să îl întremeze,
să îmi pot duce crucea până la cap
și totodată, și trupul, să mi-l alimenteze,
ca pe o scoarță, de care e înconjurat,
iar altă dată, l-am mâncat de crud,
atât am fost de-nfometat,
ori i-am dat foc, asemeni unui crug,
ca să îmi încălzesc la el sufletul ud,
sau înghețat,
de-atâtea lacrimi câte a vărsat.