știi ca nu uit ușor
tăcerea aceea ca de după o moarte

ai venit ai plecat
ai săpat în mine precum într-un mal
m-ai lăsat sa cred ca sunt cel mai trist om din lume
o păpădie purtată de vânt
eu eram puternică, precum uraganul Helene
creșteam copii cu pâine
transformam lupii-n miei
din mine ieșeau coaste noi
ce adăposteau lumea
eram pe atunci o femeie care îți așeza gleznele
în cele mai frumoase sonete

de curând, am zărit unicorni
în partea lipsă a inimii mele.