Hecatombe de melci am adus
An de an jertfă
Pe altarul de marmură unde
I-am lăsat să ți se urce pe barbă
Spre fruntea înaltă
Până îți împodobeau pletele
Cu urme de ceară
Care străluceau ca argintul
În lumina lunii pline din seară.

Mă întorceam primăvara
Să adun spirala osoasă goală
Pe care o scuipai
După ce le consumai carnea
Din care te făceai întuneric și iarnă.

Mă gândesc să o înfloresc
Cu țipete și parfumuri
Sugerate de înalte
Căderi în care amândoi să privim
Și să ne uimim
Despre cum pot niște pietre
Să împodobească cu a lor siluete
Colorate cu spații imaginare
ÃŽntinderile noastre solare...

Și să le fac mărgele pe care
Să ți le atârn peste piept
Între sâni
Ca pe o floare...

Ori să le pun în fereastră
Ca trecătorii să le privească
Și să se întrebe ce rost au
Nenumărate cochilii de melci
Legate în șiruri distinct
Să umple spații goale
Prin care privim
Spre înserare.