blânda lună, rotundă, galbenă ca o lămâie,
mă atrage cu povești care au magnetism,
îmi dă visuri primenite cu smirnă și tămâie,
care se împlinesc cuprinse de romantism.

Luna duioasă, în chip de Mamă ancestrală,
ține întunericul departe, departe de mine,
cu iubire protectoare, amplă siderală,,
nu lasă tristețea acum să mă domine.

timpul generos, prietenos, șarmant,
își lasă amprenta pe inimile noastre,
are strălucire ca un colier cu diamant,
face magie, răspândește fericiri albastre.

sufletul meu mereu un visător romantic,
umple cu poezie universul semantic.