ești atît de frumoasă încît pentru tine trebuie inventat
un loc nou, care nu există încă
și mai trebuie descoperit un alt limbaj, o altă muzică
și haine din pînze de soare

să se consemneze în dreptul oamenilor iubirea
în dreptul lui dumnezeu iubirea dumnezeiască
și în dreptul tău iubirea primordială
cea care stă la baza iubirii la fel ca prima albină care
a dat nume și înfățișate tuturor albinelor

ești atît de frumoasă că natura plînge dimineața
cînd deschizi ochii, viul se umple de rouă și e un murmur
în toată ființa, ecoul unei muzici încă necîntate
pentru că și timpul se îndoaie și se fîstîcește
în prezența ta și noi, oamenii, nici nu știm dacă trăim
sau totul e aievea

ești atît de frumoasă încît cred că stelele noții
sunt toate în părul tău, și dacă ai spune un cuvînt
s-ar auzi un tunet și dacă ai scăpa o lacrimă
aici ar fi potopul

atît de frumoasă ești
încît lumea asta pare justă.