Din sacrul Ou un înger iese-n zare
În slavă și pe mări ce se revarsă
În noaptea fără de umana farsă
Și basmul lui în geam mi se năzare.

Miroase-a scrum de întrebare arsă
Misterului tot dând în veci crezare
Un șipot de lumină-n trup își are
Și fața către lună i-e întoarsă.

Palpându-i pielea, braț mi se destramă
Suind în buze cupa cea cu vin
În ale mele rătăciri prin cramă.

Nepasăre a zborului devin
Pe creștet tu de stele-ți pui maramă
Și totul se înalță în divin.