dezbrăcam flori petală cu petală
și îmi treceam genele printre genele nopții
plecai cu respirația mea ca după un jaf
venea lumina dimineața
și înmulțea iubirea ca o spermă de înger

te dezbrăcai de mine și de lacrimi sub duș
mă citeai din cînd în cînd în liniile din palmă
cînd le uneai cu urmele de cuțit pe pereți
sau pe cer

făceai păpuși în care ai fi pus orice să aibă viață
și ți-ai pus plase la geam ca un pescar, să prinzi răsăritul
capcane pentru lumină
și ți-am văzut sfîrcurile, alăptai iubirea în somn

nu știu cum se întîmplă, a început să plouă
în toate amintirile mele
și acum pare că prindem pește în lacrimi

dezbrac cerul de stele, pari așa, impudică
în lumina lunii rămase în vînt
tu sapi adînc în pămînt, sapi adînc în pămînt
poate chipul meu îți rămîne sub unghii