am sunat la serviciul de buburuze să mă ducă pe strada bucuriei numărul șapte să exist pentru o clipă în prezența bucuriei după ce am stat printre șoapte pe strada nefericirii la orice număr, dintr-un capăt în altul al străzii

a venit un buburuz țanțoș, cu elitre mari, premium, cu desen ca o chintă royală, m-a ocolit mai întîi pe strada frumoasă, apoi pe deznădejdii, pe durerii și pe taifunului sufletesc, dar a aterizat la fix pe strada copilăriei mele

zic eu, nu cumva suntem la altă adresă? nu suntem, zice el, aici e bucuriei 7, ori nu mai ții minte? boss, nu încurca adresele, aici a fost bucuriei 7 dar între timp i-au schimbat numele, aici e cînd mă bătea tata 7, cînd mă pupa mama 7 și cînd citeam 7 cărți pe săptămînă

buburuz ursuz care ești, du-mă pe bucuriei 7 care e acum, exact acolo unde e, unde și antenele tale se simt libere și fericite cu buburuza ta mică, hai să zburăm 7 bucurii una peste alta ca peste valea plîngerii și aterizăm unde iarba crește pe stradă, direct din asfalt pentru că oamenii fericiți zboară

pe bucuriei numărul 7 e și un chioșc unde buburuzele fac schimb de buline și pare că timpul stă în loc atunci cînd zboară, încît pot merge cu unul ca mine pe toate străzile bucuriei la numărul 7 unde găsesc ce-am pierdut și ce voi cîștiga, unde cu alte cuvinte se află bucuria mea

păi de ce n-ai spus așa boss, stai să o sun și eu pe buburuza mea, să vină și ea, poate îți aduce ceva miros din flori rare, o pungă cu amiază lină, liniștitoare și o pereche de șosete galbene pentru iubita ta, păi, stai așa, buburuze, de ce galbene?

boss, vei vedea tu, la prima oră a dimineții, cum răsare soarele din picioarele ei iar galben e cea mai bună alegere, nu vreau să te plictisesc, știu toate buburuzele încotro e iubirea, așa că mergi pe răsărit, sărut-o și nu uita și nu mai e nevoie de nimic, sărut-o și ai plătit cursa.