nu ai fost
prima mea iubire.

ai fost doar
o pereche de tălpi
care merg și-acum
pe trupul meu
într-un pelerinaj tăcut.

și-și dezvață drumul,
și se spală de sânge,
pe fața mea de pernă
niciodată uscată
pe sârmă,
lângă celelalte rufe.
am sângerat
atât de mult,
că părul mi-a devenit roșu
și puteam face apa – vin.

mă obseda
că măcar asta
e pentru totdeauna –
tălpile tale
se vor întoarce mereu
pure,
ca un doliu în alb.