Moartea mea are ochii negri
ca ai unui corb
rătăcit
în văzduh
știu că mă caută
am închis ușa să nu mai poată
intra
dar
i-am lăsat un bilețel
sub prag unde
deseori
lumina se ceartă cu umbra
și i-am scris
să mă caute
înainte de ivirea zorilor
ca să nu-mi supăr liniștea
și nici pe Dumnezeu
care
privește și tace

și mai am o dorință...

lasă-mă, moarte, să ajung
să privesc albul florilor
din primăvara
anilor mei șaptezeci

doar atât...