O cruce-n sânge-i de o vreme-ncoace
Durerea-n vene își zidește oul
Din sfera de străbuni venind ecoul
Din zodii steaua-mi iese din găoace.

Corăbiei de cer privesc hubloul
Pe mare... La timonă luna tace,
E un fior de chin dar și de pace
Înmiresmând cu taine tot tabloul.

Supliciul inima mi-o tot irigă
Și-mi este frig în aste feerii,
Se face plumb tot ce ating ca rigă.

Poemul minunat doar tu să-l scrii
Mirato ce enigmele le strigă
Și le-adâncești, iubind, în poezii.