sunt gândul tău frumos pe care îl acoperi cu grijă
ca pe o vietate firavă, o fetiță desculță
și nu e frig deloc, ci numai teama că îndepărtarea
ar presara nea sau totul s-ar divide
lăsându-ne în urmă precum o placentă, un halou

au fost multe femei în brațele tale
dar eu te strig pe nume ca pe un voievod
ai gust de vin ales
mi te înghesui cu teamă în carne
pană la capătul oaselor dulci

uneori mă surprinzi, mă trezesc, te văd în oglindă
cum îmi așezi timpul, îl dai cu rimel
atunci când mă iubești
se face lumină
în toată lipsa de forme
în marea beznă a brațelor noastre


m-ai făcut să cred în secunda aceasta.