Nu vreau nimic din cele ce-mi sunt scrise,
Nici roiul alb de papuri efemere,
Pecingini roz aprinse fără vrere
Ori vaiete din amfore proscrise.

Și n-am să cresc păduri carbonifere
Sau lacuri de iluzii sinucise;
Sorbiri de vagi și creponate vise
Rămână cui e-n stare să mai spere.

De-mi este soarta să accept pumnale,
Voi strânge roșcove și baiadere
Atinse de închipuiri fatale;

Voi exila fantasme în cădere,
Cu ele mă voi prinde-n dansul moale
Și-mi voi lua candid la revedere.