agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 76 .



Cele ce urmează…
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sextus Empiricus ]

2025-07-12  |     | 



Trecutul e o haină udă,
se lipește de piele, de oase, de umbre —
miroase a fum, a noroi, a naștere
nu-l poți da jos
e pe umeri
te ține drept
sau cocoșat
sau uitat
te respiră într-o pădure
de amintiri
nu ale tale

Viitorul...
nu are uși.
Are doar ochi care
privesc în altă parte,
mâini care scriu
cu cerneală invizibilă
pe pagini ce se
ard singure
în timp ce le citești.

Cine știe nu știe că știe.
Cine vrea nu vede.
Cine fuge se duce cu sine —
un copil legat de gleznă,
tăcut zbătându-se
arătând
fără să vrea
oximoronic

Acum-ul e o minciună dulce,
se preface că e între ieri și mâine,
de fapt e un râs înghețat
între două oglinzi
care se sparg mereu
când te uiți/nu te uiţi
ȋn ele

Planurile se învârtesc —
păsări negre desenate cu
un creion pe cer,
apoi șterse cu guma
unei ploi
care nu vine niciodată
când trebuie.
Sau poate vine
tocmai
pentru că n-ar trebui.

Ce urmează
este ce a fost,
dar spus altfel,
cu vocea altuia,
într-un vis pe care nu-l poți repeta
decât dacă îl uiți.
Vârtejurile sunt ale apei,
dar și ale pietrelor —
căci pietrele se mișcă și ele
în adâncuri pe care nu le vezi,
dar care te trag în jos
ca o promisiune.

Ce urmează
este deja aici,
dar nu se arată
decât atunci
când pleci.
E umbră a pașilor
pe care încă
nu i-ai făcut.
E cicatrice
a unei răni
care abia mâine
o să şi doară —
o mână care arată înainte
fără să știe
că a fost deja acolo.

— Totuși,
apele curg
și când stau
sarea ÅŸi marea
se-amestecă
să se spargă

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!