n-aș pleca spre lună
fără Dante și Tarkovski la bord –

unul să mă ghideze prin cercurile arse
ale minții
celălalt să filmeze căderea
în timp real, fără montaj

ce-aș aduce înapoi?
nu steaguri, nu probe,
ci un singur vers, ars pe retină:
„drumul drept era pierdut”

și o tăcere de care nimeni
n-ar ști dacă să se teamă
sau s-o iubească.