să bei o cafea dintr-un pahar de carton
să îți aprinzi o țigară zâmbindu-le câinilor
bătrâni plimbați de-alți bătrâni
pe-aleile-acestea crăpate ca pielea
unui geamantan cărat peste tot

astăzi gol

ca ochiul peștelui ținut în formol
pe-un raft din depozitul muzeului
de științe naturale inaugurat
din câte se pare de-un rege
acum o sută șaptesprezece ani

acum patru vieți

patru una după alta vieți
fiu tată bunic străbunic nisip risipit
într-un pustiu de clepsidre să bei o cafea
și să nu zici nimic văzându-i cum trec
înapoi și-nainte