și-n mâlul ce-a rămas între cuvinte
se-afundă cai sătui de călăreți
din relicvarii oasele de sfinte
se-aruncă-nspre icoane și pereți

și dacă plouă să nu crezi în ploaie
secerătorii dorm pe-un câmp de antracit
ca târfele trec norii pe străzile de paie
și cine-a zis că vine oricum n-a mai venit

motani bătrâni cobesc după altare
în crucile din garduri nimic s-a mai oprit
de sforile de clopot s-au agățat fecioare
și nimeni nu mai știe mai bat sau au murit