Un țărm în fața ochilor, ca un ultim pământ între valuri, cu o infinitate de miresme și-un prezent unic și frond, odată cu vântul de nord, ascultă îndepărtarea acestui ținut plat, cu sunerie, hotel, și casa profesoarei de limbi orientale, cu seri mov și gri și deloc uneori, cu fete portocalii drept singur balansoar. Odată cu vântul de nord imaginează-ți vestigiile acestui ținut plat, în care aiurează un cer atât de scurt și carnal că-l poți scutura cu un salt peste trotuarul fiziognomiei. Cu țărmul în fata ochilor, odată cu vântul de nord ascultă șoaptele străzii; cum Te sfârșești, tot mai adesea, cu Altcineva.