agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Gramatica corpurilor pierdute ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-10-23 | |
că trupul meu încă știe să poarte lumina
să scrie versuri cu sângele viu al clipei existența mea nu dă explicații doar stau și privesc cum timpul se adună și se destramă cum umbrele și lumina cresc și descresc sunt încântată că sunt femeie că am o rochie roșie ca sângele care mă animă nu cer voie să exist nu îmi cer iertare pentru focul din privire și nu mă micșorez ca să încap în standardele altora îmi port înaltă coroana de lumină sunt femeie și îmi cunosc puterea nu sunt numai trup sunt rădăcină și zbor, în mine cresc povești nerostite, lumini ce nu cer voie să ardă, și din fiecare rană am învățat să înfloresc nu caut să fiu înțeleasă, așa cum nu poți prinde vântul când atingerea lui te înfioară pot să iert să ridic să alin să îmbrac în speranță cenușa prin mine lumina învață să respire de câte ori deschid brațele ea trece din aer în trup ca o scrisoare de dragoste care îți amintește că exiști
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate