Ruga

Sunt o umbră pe pământ,
Un viu mort și un mormânt,
Umblu gol, din loc în loc
Și nu știu să mă întorc.

Dar când stau și reflectez,
La cum viața-i fără sens,
Doamne știu și îndrăznesc,
Iar cu tine să vorbesc.

Tu ești apă de izvor,
Peste oameni curgător,
Ești limanul necuprins
Și tu Doamne ai învins.

Ia acum din ruga mea,
Și prefă TU lacrima.
Fă din ea un foc aprins,
Peste cerul necuprins.