Imperial,
Timpul năvălește în mine
Prefăcând tot în ruine.

Frunze îi cresc pe ramuri
De-a lungul întinderii spre lumină
Cum boabe de rouă
Pe firul de iarbă.

Aripi care îl fac cer
Prin care trec stoluri de seri
Ce se întorc în răsărit
Spre a redeveni
Un alt asfințit.

Coarne de cerb
Lepădate lângă o butură
Prin al căror trup se întind în eter
Alte eteruri ca oglindirea
Cerului într-o fântână.

O sete de apă care în piept înviază
Inima pentru care pulsează.

Un foc ce nu poate fi stins
Odată ce cu atingerea ta l-ai aprins.