mai bine un ciot de Cuvânt
uscat
decât o mare de vorbe
dulci,
alunecoase,
mieroase,
care întind capcane sufletului,

mai bine un Cuvânt
de mustrare,
o privire strânsă sub gene
decât un ocean de silabe care promit
marea,
cerul
și visul
iar apoi să plângi
trădat și neputincios
până când poți uita,
dacă mai poți,
începutul,

mai bine o coajă de iotă
luată din gura altora
chiar și din dinții vrășmașului tău
decât slinoasele consoane căptușite cu miere
și lipicioase ca ciocolata
dar și otrăvite pe ascuns
ca să le înghiți
pe nebăgare de seamă,
mințit,
înșelat,
neiubit,

mai bine,
de o mie de ori
mai bine,
tăcut.