|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ oricare alta Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 33
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-05 | |
Nu au nici o vină îngerii rinocerilor care,
Pentru că, asemenea lor, sunt masivi Și când aleargă sunt greu de oprit. Par că plutesc peste ce le stă în cale Când calcă, ca roțile unor mașini, Cu nepăsare pe asfalt genuin. În privirea mea cu toții coboară. Umbre peste câmpii curgând Către un adânc nesfârșit. Sunt cer întunecat unde stelele Strălucesc din aceiași lumină Ca din același bob de granit. Închipuiri viitoare dintr-un labirint, Zgomotoase, amenințătoare, înfricoșătoare, Care nu au nicio vină pentru că lovesc, Fulgerătoare, bubuind, fără suflare Căutându-și ieșirea din infinit.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate