Soarele împrăștie mănunchiuri de aur
în suflet și-n minte
și-n întreaga viață, captivă
în carcasa rigidă
de carne și oase și pânze însângerate
țesute de „mama păianjen”.

Gândul la iluminare ne presează
ca un mătăhălos bolovan în spinare
degeaba mâna ne-o înălțăm către stele
limitarea umană permite doar gândului
să facă slalom printre ele.

Cuvintele zac
asemeni unui prunc nenăscut
în pântecul minții
eforturi oarbe creează izvoare de sudoare
ce ne contorsionează ambiții.
Chiar dacă gâtuita clepsidră
cu contratimp ne presează
la oportunul moment
mâna divinului pe culmi ne înalță.