|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ viaţa o ultimă îmbrăţişare Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 2
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-05 | | Părinții noștri ce au trudit Din zori până în asfințit, Săpând pământul ani la rând De mijloc ei s-au frânt. Bunica îi ajuta, Pe plită ciorba clocotea, In rola friptura sfârâia, Pe nepoți îi primea. Părinții pe copii îi mai luau Să dea cu sapa în pământ Încrâncenați ei tot săpau Și câmpul cu grâu îl semănau. Asta era munca lor De dimineață pe ogor, Lucrau pământul ne încetat, Până pe înserat. Pământul era averea lor Și cu sfințenie îl lucrau Că el le asigura, Hrana ce le trebuia. Pâinea ce o aveau, În dumicați o împărțeau, Nu se jeluiau de nimic De viața ce o duceau. Ei la icoană se închinau, Îi mulțumeau de ce aveau, Mai mult nu le trebuiau, Că harnici erau.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate