Voalul nemărginit al dimineții
cade suav peste perfecțiunea Mamei Naturi.
noaptea își fură treptat mărgăritarele
împrăștiate pe brațele crude de iarbă.
soarele își arată creștetul
ca un sfânt cu un halou gigant
din pădurea de jad, din spatele casei.

Păsările, precum niște infime pete
care maculează imaculatul
și tulbură tăcerea de piatră
a copacilor cu ramurile
încă pe tărâmul dulce al viselor
își încep trilurile măgulitoare
ale urechilor de pretutindeni
în imensa Filarmonică a Naturii.

Izuri moscate plutesc
prin diafanul de pretutindeni.
grațioase aripi dantelate
planează prin multitudinea de minuni
în căutarea ademenitoarelor flori.

Întreaga priveliște e un tablou
pictat în culori vibrante și tușe de mătase
însuflețit de bagheta unei zeițe divine
care-a împroșcat totul
cu vapori de duh și pulberi de iubire.