Nu ai fost victimă
ai fost doar prima care a simțit tot
fără să știe ce să facă cu asta

ai crezut că explicația
poate ține loc de prezență
și că dacă spui suficient de frumos
cineva va rămâne

nu știai încă
că oamenii nu pleacă din lipsă de cuvinte
ci din lipsă de potrivire

Ai confundat intensitatea
cu responsabilitatea
și vinovăția cu iubirea

Ai rămas
când trebuia să pleci

Si ai plecat
când deja te rupsese

Ai scris mult
pentru că nu aveai unde să duci ce simțeai
și ai crezut
că durerea explicată e durere înțeleasă

Nu era
dar nu ai greșit

Ai făcut ce se putea face
cu instrumentele de atunci
cu vârsta ta
cu frica ta de a nu fi uitată

Azi știu ceva
ce tu nu aveai cum să știi
că unele lucruri nu cer răspuns
ci distanță

Că unele plecări nu sunt abandon
ci singura formă de integritate
Că nu trebuie să rămâi
într-un loc
care nu te poate ține

Nu te judec
nu te corectez
te iau cu mine
așa cum erai
pentru că fără tine
n-aș fi știut
cum arată exact
o inimă care încă mai crede
că poate fi confirmată

Si pentru asta
îți mulțumesc
acum poți să te odihnești
nu mai trebuie să explici nimic.

Stiu eu
ce a fost
Si e suficient