viața e un podeț din șipci

peste o apă mare și albastră de poți să scrii cu ea

orice îți trece prin minte

nu-i vezi capătul

furtunile se năpustesc

uneori

câte-o șipcă e luată de val

chiar mai mult de atât

ești nevoit să te oprești

cauți un copac bun îl dobori și repari stricăciunile

așa încât să nu-ți pară vreodată că

lipsește ceva din ea

cu cât înaintezi cu atât copilăria se face nevăzută

din întâmplare să fi uitat jucăria preferată

te mai poți juca în zilele în care amintirile

deschid ușița inimii tale

cu cheia cu care întorceai cutia muzicală

podul se lungește uneori prea mult

obosești să cauți ceva ce n-a descoperit nimeni

poate

roata aeroplanul navele marine ori spațiale

tehnologia 4g

dar

fericirea