Aseară era întunericul atât de adânc
Încât, în parcare, mașinile păreau,
Sub linia orizontului, boturi
De animal de pradă care
Așteptau tremurând.

Le-am privit din fereastra îngustă
A nopții în care mă ascundeam
Ca un vultur care ca la lăcuste
Se uită și nu înțelege de ce
Carnea lor nu este carne
Pentru puii care în cuib
Înfometați îl așteptau.

Aseară, când în jur totul era orb,
Mi-am amintit de atunci când visam
Să mă eliberez de cei care îmi spuneau
Că așteptarea este un gol din care
Cresc copacilor vârfuri de ram.

Aseară am învățat că lumina este foc
Care în întuneric, ca un animal de pradă,
Lucind în sticla ferestrei, stea în cer se visează
Căutând în ochi mei golul în care să cadă.