Doamne,

cine a sădit în mintea și

inima mea

ideea de a lupta

cu acest Goliat,

căruia Tu nu-i cunoști

forța.

Invârt praștia cuvintelor

să-l lovesc între ochi,

dar el curge nepăsător.

Arunc plasa cuvintelor

să-l prind,

dar el este

atât de mare,

cât Tine,

poate.

Cum să-l fac să

nu mai curgă

prin mine?

El rupe plasa prezentului,

e trecut și

e viitor.

Numai Tu poți

să-l prefaci

într-un șarpe

încremenit

cum era atunci

când i-ai poruncit

să se miște

mișcând totul

cu el,

în afară de Tine.