|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ încă se poate Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-12 | |
Între două cuvinte
atât de mici încât par neînsemnate, se deschide uneori întreg cerul unui om. „Mulțumesc” — gest fără greutate, și totuși, ancoră în lumină pentru tăcuta trudă a iubirii. Îl rostești și viața capătă contur: mâini care au sprijinit, ochi care au vegheat, pași rămași aproape când drumul urca prea greu. „Iartă-mă” — cuvânt-povară, piatră smulsă din piept, care odată rostită se preface în apă. Ea spală tăceri. Vindecă răni. Deschide porți pe care orgoliul le zidise cu grijă. Atunci înțelegi: fericirea nu e imperiu, nici victorie trufașă, nici miracol rar. Fericirea se zidește lent, ca o casă cu două ferestre: una spre recunoștință — „mulțumesc”, și una spre iertare — „lumină”. Iar între ele respiră liniștea unui suflet care a învățat să rămână om.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate