|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ oricare alta Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 10
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-13 | | Soarele-i spre asfințit Inserarea se lasă Peste câmpul abia cosit De iarba deasă. Câmpul este învăluit De mirosul ierbii Gâzele s-au îmbătat De aerul înmiresmat. Greierii se întrec În a lor cântat Cântă care mai de care În dulcea înserare. Păsările stau cuminți În a lor ascunzișuri Stau și chicotesc de somn Până adorm. Seara a trecut de mult Acum este noapte Peste câmpul adormit Luna pe cer s-a ivit. Este liniște și pace Aerul e nemișcat Vântul doarme împăcat Că prea mult el s-a plimbat. În tăcerea grea a nopții Somnul nu e tulburat Doar bufnița mai este trează Și câmpul îl veghează.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate