Arid, pământul cărării pe care călcam,
Se întindea ca viermele care căuta
Umbra în care să își ascundă
Făptura-i inelară rotundă.

De-a stânga și de-a dreapta, valuri-valuri,
Coaptele lanuri de grâu își legănau
Ouă de struți crescute-n câmpii
Vânturând pretutindeni lauri.

De-a lungul lor pășeam urmărind calea
Spre locul unde peștii, înfometați,
În stol așteptau mâncarea.

Prin câmpul cu grâu copt,
Imaginându-mă umbră celestă
Ce prin cezariană extrage valeriană,
Călcam apăsat peste pământul arid
Îmbumbiat dintr-un ou de struț
Cu gust de dinozaur lichid.