Sunt oameni ce de mici
S-au învățat să mintă
Nu spun adevărul
Și te duc cu zăhărelul.

Chiar dacă au fost admonestați
Ei nu s-au dezvățat
Și așa au crescut
Și mai nimic n-au făcut.

În orice împrejurare
Are gură mare
Dar înșiră minciuni
Crezând că sunt minuni.

Cel care minte
In ochi nu te privește
Se uită pe lângă tine
Cred că și lui îi e rușine.

Dar nu-i merge toată viața
Ceilalți și-au dat seama
La minciunile care le înșiră
Râsul și-l înăbușiră.

Minte precum respiră
Te uiți la el și te miri
Cum adevărul îl ocolește
Și în minciuni nu greșește.

Acesta este un nărav
Ce nu-l poți combate
Mincinosul numai așa se simte bine
Spre a lui rușine.