în memoria oglinzii
stă înfipt *amândoi*,
prezentul ei
e o matematică a lui *unu*,
eu, suitorul pe crucea singurătății
îmi bat cuie de stele
în brațele cugetării
cu ele apuc noaptea
trântindu-i întunericul în rază
ca pe un zmeu
eu, făt-frumosul fără cosânzeană
pusă uneori în vedere
de ochiul minții
în oglinda cu sidef a hârtiei,
cuvântul mi te aduce aminte, zeiță
în el oglindindu-ți olimpul,
diapazonul zeului mării din gând
îngânând melodia
cerului din valuri de ieri,
cu ajutorul lui astăzi și mâine
cântând tridimensional