În trupul unde trăiesc m-am născut
Precum firul de praf din pământ.

De-a lungul vadului lumii îmi curge
În el fiecare picătură de sânge.

Datorită lui sunt la fel de bătrân
De când m-am născut și până acum.

Cuvânt care, rostit de prea multe ori,
Și-a prefăcut în apus răsăritul din zori.

Mi-e trupul la fel de vechi ca pântecul mumii
Din care simt că nu am ieșit niciodată
După cum din Soare lumina Lunii.