|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Minunata lume nouă Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 2
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-18 | |
Când vânturi iuți de iarnă bat,
Și lasă arțari și stejari pustii, Să tremure-n neaua de pe pat, În gerul din nopțile-argintii. Dar stând semeț în albul greu, O pată de jad, vie și aprinsă, Înfruntă gerul tot mereu, Cu ace de verdeață neatinsă. Nu plânge vara ce-a trecut, Nici toamna cu suspinul greu, Ci își păstrează nuanța scut Sub cerul cenușiu mereu. Martor tăcut, adânc și drept, La schimbi de vremi pe-acest pământ, Își ține legământul în piept, Cătând spre primăvara-n vânt.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate