|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Minunata lume nouă Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 6
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-18 | | Scuturat de mult cireșii, petalele tale de cuvinte au căzut una câte una, albe, grele de dor, până când foaia s-a făcut lumină. Din ploaia florilor n-au rămas decât semne, semne pe care inima mea le citește și acum. Hoinăresc și eu pe alei cu tine, în iarbă se aprind lumini mărunte, ale vântului, ale apei și ale focului și deschid spectacolul verii. Ceremoniile aromelor știute îmi îndulcesc povara, tu pășești în mine, firesc, ca ploaia, îmi umpli cupa fără să fii aici și zâmbetul tău îl beau din aburi verzi. Ca un creion ascuțit care înserează o gură de rai, bat clopote în temple iar peste câteva ore lumina acestor cuvinte va ajunge la tine pe masă. Port și eu bucăți din patria mea, ca un fir de nisip în clepsidră, cântăresc luna plină din priviri, văd cocori roșii trecând spre sud și aud cum foșnesc în seva sakurei. Și fără tine va fi primăvară, când mugurii pocnesc și din sevă se face floarea, Voi pune ceai, voi potrivi în kado* cerul, pământul și focul, împletite ca destinele noastre. Iar noi vom învăța din nou cum arată începuturile, din ele vom ridica o casă a dorului. Păstrează scrisorile! *calea florilor, în limba japoneză
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate